joi, 26 mai 2011

DEZBATERE PUBLICĂ: PROIECTUL STATUTULUI PROFESIEI DE MEDIATOR! Part.I


In aplicarea art.24 din Legea nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare, va supunem dezbaterii publice prezentul:
PROIECT
privind STATUTUL PROFESIEI DE MEDIATOR

TITLUL I. Principiile şi regulile fundamentale ale exercitãrii profesiei de mediator
TITLUL II. Organizarea profesiei de mediator
TITLUL III. Activitatea profesionalã a mediatorului
TITLUL IV. Integritatea profesiei de mediator
TITLUL V. Pregãtirea şi perfecţionarea profesionalã a mediatorilor
TITLUL VI. Asigurãrile sociale
TITLUL VII. Exercitarea în România a profesiei de cãtre mediatorii care au obţinut calificarea
profesionalã în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European
TITLUL VIII. Dispoziţii tranzitorii şi finale
ANEXE
TITLUL I. Principiile şi regulile fundamentale
ale exercitării profesiei de mediator
Art. 1. - (1) Profesia de mediator este libera si independenta, cu organizare, functionare si conducere autonome, stabilite in conditiile prevazute de Legii nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, astfel cum a fost modificata si completata pana la data adoptarii prezentului statut, denumita in continuare Lege si ale prezentului statut.
(2) Exercitarea profesiei de mediator este supusa urmatoarelor principii fundamentale:
a) principiul libertăţii părţilor;
b) principiul nediscriminării;
c) principiul independenţei;
d) principiul neutralităţii;
e) principiul imparţialităţii;
f) principiul confidenţialităţii;
g) principiul încrederii şi integrităţii morale;
h) principiul autonomiei şi al autodeterminării.
Art. 2. - (1) Scopul exercitarii profesiei de mediator il constituie solutionarea conflictelor prin mediere, cu ajutorul unei terte persoane specializate în calitate de mediator, la care partile apeleaza in mod voluntar, in deplina cunostinta de cauza, in baza increderii pe care o acorda mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre părţi şi să le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile.
(2) In exercitarea dreptului partilor de a-si solutiona disputele prin mediere atât în afara, cât si în cadrul procedurilor obligatorii de solutionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege si al dreptului de a-şi alege in mod liber mediatorul, mediatorul are îndatorirea să depună toate diligentele pentru ca părtile să ajungă la un acord reciproc convenabil, într-un termen rezonabil, să conducă procesul de mediere în mod nepărtinitor si să asigure un permanent echilibru între părti, cu respectarea libertătii, demnitătii si a vietii private a părtilor.
Art. 3. - (1) În exercitarea profesiei mediatorul este independent şi se supune numai legii, statutului profesiei şi codului deontologic.
(2) Profesia de mediator se exercită numai de mediatorii autorizaţi înscrisi în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere si publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Un mediator îşi poate exercita concomitent activitatea în două sau mai multe forme de exercitare a profesiei.
(4) Este interzisã, sub sancţiunile prevãzute de lege, exercitarea oricãrei activitãţi specifice profesiei de mediator de cãtre o persoanã fizicã ce nu are calitatea de mediator autorizat înscris pe Tabloul mediatorilor sau de cãtre o altã persoanã juridicã cu excepţia societătii civile profesionale, al unui birou în care pot functiona unul sau mai multi mediatori asociati, cu personalul auxiliar corespunzător, sau în cadrul unei organizatii neguvernamentale.
Art. 4. - (1) Profesia de mediator este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei şi autodeterminării, în condiţiile prevăzute de lege şi de prezentul statut.
(2) Alegerea organelor de conducere ale profesiei de mediator se face prin vot egal, direct, secret şi liber exprimat.
(3) Orice mediator autorizat are dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale profesiei, în condiţiile prevăzute de Lege şi de prezentul statut.
(4) Competenţa şi atribuţiile organelor de conducere ale profesiei sunt prevăzute de Lege şi de prezentul statut.
Art. 5. - (1) În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti există şi funcţionează, în temeiul Legii, asociaţii profesionale locale, denumite centre de mediere, având drept scop promovarea intereselor profesionale si protejarea statutului lor. Centrul de mediere este constituit din toţi mediatorii autorizaţi înscrişi pe Tabloul mediatorilor, care au sediul profesional principal în localităţile de pe raza acestuia.
(2) Toate asociaţiile profesionale din România, constituite potrivit Legii, sunt membre de drept ale Uniunii Naţionale a Centrelor de Mediere din România, denumită în continuare U.N.C.M..R.
(3) U.N.C.M.R. este persoană juridică de interes public, înfiinţată prin Lege. U.N.C.M.R. este succesoarea Uniunii Centrelor de Mediere din România - U.C.M.R..
(4) Sunt interzise, sub sancţiunea prevăzută de Lege, folosirea fără drept, de către orice persoană, a denumirilor „Birou de Mediator”, „Centrul de mediere”, „Uniunea Naţională a Centrelor de Mediere din România”, „U.N.C.M.R.” „Consiliul de Mediere” ori sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de mediator, precum şi folosirea fără drept a însemnelor specifice profesiei, fără autorizarea Consiliului de Mediere.
Art. 6. - (1) Libertatea şi independenţa profesiei de mediator sunt principii în baza cărora mediatorul îşi desfăşoară activitatea de mediere potrivit legii şi prezentului statut. Aceste principii definesc statutul profesional al mediatorului şi garantează activitatea sa profesională.
(2) Mediatorul este liber să-şi aleagă, să schimbe şi să dispună în tot sau în parte de forma de exercitare a profesiei, în condiţiile prevăzute de Lege şi de prezentul statut.
(3) Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber mediatorul. Nimeni nu poate impune unei persoane un anumit mediator. Orice clauză ori convenţie contrară, prohibitivă sau restrictivă, este lovită de nulitate absolută.
(4) Relaţiile dintre mediator şi clienţii săi se bazează pe încredere, informare prealabilă, neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate, probitate, cinste, corectitudine, sinceritate şi spirit de dreptate. Drepturile şi obligaţiile mediatorului sunt prevăzute de lege, prezentul statut, codul deontologic şi contractul de mediere legal încheiat.
Art. 7. - (1) Într-o societate întemeiată pe dialog şi rezolvarea amiabilă a conflictelor, mediatorul are un rol esenţial. Mediatorul este indispensabil unei societăţi democratice şi statului de drept. Mediatorul prestează o activitate de interes public.
(2) Mediatorul îşi îndeplineşte îndatoririle şi obligaţiile faţă de părţile care participă la mediere, faţă de profesia sa în general şi faţă de fiecare mediator în particular, faţă de organele profesiei, faţă de organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale ori persoane juridice de drept public sau privat din tara sau străinătate.
(3) În exercitarea profesiei, mediatorul nu poate fi supus nici unei restricţii, presiuni, constrângeri sau intimidări din partea autorităţilor sau instituţiilor publice ori a altor persoane fizice sau persoane juridice.
(4) Mediatorul nu poate fi audiat ca martor în legătură cu faptele sau cu actele de care a luat cunostintă în cadrul procedurii de mediere. În cauzele penale mediatorul poate fi audiat ca martor numai în cazul în care are dezlegarea prealabilă, expresă si scrisă a părtilor si, dacă este cazul, a celorlalte persoane interesate.
(5) Calitatea de martor are întâietate fată de aceea de mediator, cu privire la faptele si împrejurările pe care le-a cunoscut înainte de a fi devenit mediator în acel caz.
(6) În toate cazurile, după ce a fost audiat ca martor, mediatorul nu mai poate desfăsura activitatea de mediere în cauza respectivă.
(7) Sediul profesional al mediatorului este inviolabil.
(8) Perchezitia sediului profesional al mediatorului poate fi dispusă numai de judecător si se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, în conditiile prevăzute de Codul de procedură penală.
Art. 8. - (1) Secretul profesional este de ordine publicã.
(2) Mediatorul este obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiilor de care ia cunoştinţă în cursul activităţii sale de mediere, precum şi cu privire la documentele întocmite sau care i-au fost predate de către părţi pe parcursul medierii, chiar şi după încetarea funcţiei sale.
(3) Mediatorul nu poate fi obligat în nici o circumstanţã şi de cãtre nici o persoanã sã divulge secretul profesional. Mediatorul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de cãtre părţi şi nici de cãtre o altã autoritate sau persoanã. Se excepteazã însã cazurile în care mediatorul este urmãrit penal, disciplinar, sau atunci când existã o contestaţie în privinţa onorariilor convenite, exclusiv pentru necesitãţi stricte pentru apãrarea sa.
(4) Obligaţia de a pãstra secretul profesional nu împiedicã mediatorul sã foloseascã informaţiile cu privire la foste părţi, dacã acestea au devenit publice.
(5) Nerespectarea prevederilor prezentului articol constituie abatere disciplinarã gravã.
Art. 9. - (1) Obligaţia de a pãstra secretul profesional, este absolutã şi nelimitatã în timp. Obligaţia se întinde asupra tuturor activitãţile mediatorului, ale asociaţilor sãi, ale mediatorilor colaboratori, ale personalului auxiliar corespunzător, ale mediatorilor salarizaţi din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alţi mediatori.
(2) Obligaţia de a pãstra secretul profesional revine şi persoanelor cu care mediatorul conlucreazã în exercitarea profesiei, precum şi salariaţilor sãi. Mediatorul este dator sã le aducã la cunoştinţã aceastã obligaţie.
(3) Obligaţia de a pãstra secretul profesional revine tuturor organelor profesiei de mediator şi salariaţilor acestora cu privire la informaţiile cunoscute în exercitarea funcţiilor şi atribuţiilor ce le revin.
Art. 10. - (1) Orice comunicare sau corespondenţã profesionalã între mediator şi părţi, între mediator şi avocaţii părţilor, între mediator şi organele profesiei, indiferent de forma în care a fost fãcutã este confidenţialã.
(2) În relaţiile cu mediatorii autorizaţi dintr-un stat membru al Uniunii Europene, mediatorul este obligat sã respecte dispoziţiile speciale prevãzute de Codul European de Conduită pentru Mediatorii Uniunii Europene.
(3) În relaţiile cu un mediator autorizat din afara Uniunii Europene, mediatorul trebuie sã se asigure, înainte de a schimba informaţii confidenţiale, cã în ţara în care îşi exercitã profesia mediatorul strãin existã norme ce permit asigurarea confidenţialitãţii corespondenţei şi, în caz contrar, sã încheie un acord de confidenţialitate sau sã întrebe părţile dacã acceptã, în scris, riscul unui schimb de informaţii neconfidenţiale.
(4) Corespondenţa şi informaţiile transmise între mediator şi parti, între mediator şi avocatii partilor, indiferent de
tipul de suport, nu pot fi în nici un caz aduse ca probe în justiţie şi nici nu pot fi lipsite de caracterul confidenţial, fara dezlegarea prealabilă, expresă şi scrisă a părţilor.
Art. 11. – (1) Mediatorul trebuie sa adopte un comportament apt de a contribui la cresterea prestigiului profesiei. Pentru aceasta el trebuie sa fie devotat profesiei, să-şi îmbunatateasca tehnicile si practicile profesionale, urmand in acest scop cursuri de formare continua.
(2) Mediatorul trebuie sa se asigure ca personalul angajat sau administrativ necesar activitatii de mediere respecta deontologia si secretul profesiei.
(3) Toti mediatorii, astfel cum sunt definiti in continutul legii, trebuie sa se abtina, chiar in afara exercitarii profesiei, de la orice incalcari ale legilor, regulamentelor si regulilor profesiei, si de la orice actiuni contrare impartialitatii, independentei si onoarei profesiei, susceptibile sa aduca stirbire demnitatii acesteia, adica probitatii profesionale.
(4) Mediatorul este autorizat sa informeze publicul despre serviciile pe care le ofera, cu conditia ca informatia sa fie fidela, veridica si cu respectarea secretului profesional, a altor principii esentiale ale profesiei si a regulilor de publicitate stabilite prin norme aplicabile profesiei.
(5) Mediatorul va evita sa faca mentiuni care sa aduca atingere intereselor altor practicieni in mediere.
Art. 12. - (1) Organele profesiei de mediator au sarcina permanentã de a asigura exercitarea calificatã a profesiei de mediator organizând în mod corespunzãtor primirea în profesie, pregãtirea profesionalã iniţialã şi pregãtirea continuã a mediatorilor, respectarea strictã a eticii, deontologiei şi disciplinei profesionale.
(2) Toţi mediatorii au dreptul şi îndatorirea de a participa la formele de pregãtire profesionalã iniţială şi continuă, precum şi pe cele de specializare a mediatorilor stabilite de cãtre organele profesiei.
(3) Consiliul de mediere şi asociatiile profesionale ale mediatorilor au obligaţia, din oficiu sau la cerere, sã acţioneze prin toate mijloacele legale pentru protecţia profesiei, a demnitãţii şi onoarei mediatorilor autorizati.
Art.13. - Dispoziţiile prezentului statut se aplicã în mod corespunzãtor şi mediatorilor strãini, inclusiv formelor de exercitare a profesiei de cãtre aceştia atunci când exercită în România activitatea de mediere, în condiţiile legii.

Vom continua cu câte un capitol lunar, urmând a centraliza propunerile dvs. pertinente şi înainta proiectul final spre noul Consiliu de Mediere, constituit în condiţiile Legii nr.192/2006...

luni, 16 mai 2011

PROPUNERI DE MODIFICARE A LEGII NR.192/2006


ASOCIAŢIA MAGISTRAŢILOR EUROPENI CARE SUSŢIN MEDIEREA
Având în vedere dispoziţiile Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, ce are ca obiectiv facilitarea accesului la soluţionarea alternativă a litigiilor şi promovarea soluţionării pe cale amiabilă a acestora, prin încurajarea utilizării medierii şi asigurarea unei relaţii echilibrate între mediere şi procedurile judiciare, precum şi faptul că recentele modificări aduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor nu s-au dovedit suficiente pentru încurajarea medierii, vă propunem completarea Legii nr. 192/2006 şi a actelor normative conexe, în vederea realizării unui acces real la această procedură şi a lămuririi cu mai multă claritate a efectelor acesteia.
Astfel, o primă propunere se referă la completarea art. 6 din OUG nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă cu litera e) care să stipuleze şi o altă forma de acordare a ajutorului public judiciar, şi anume plata onorariului mediatorului.
Justificare: O persoană care nu dispune de mijloace financiare suficiente şi care ar fi îndrituită să solicite scutirea totala sau parţială de plata taxei judiciare de timbru sau asistenţă judiciară din oficiu nu ar putea avea acces la această modalitate de soluţionare a conflictului, atât timp cât va trebui să suporte costurile. Din perspectiva acestei persoane, soluţionarea litigiului prin intermediul instanţelor este mai ieftină, astfel încât nu va apela niciodată la mediere. Pe de altă parte, pentru stat, declanşarea mecanismului judiciar este
mai costisitoare decât „subvenţionarea” onorariului mediatorului şi eventual al avocatului din oficiu (de care partea ar putea beneficia, la cerere), întrucât procesul în faţa instanţei presupune punerea în mişcare a unui întreg aparat judiciar (judecător, personal auxiliar, costurile inevitabile legate de existenţa pe rol a unui dosar- citaţii, adrese, rechizite, întreţinere etc.-), fiind de notorietate relaţia de proporţionalitate dintre durata şi costuri (cu cât durata procesului e mai lungă cu atât mai mari vor fi costurile). Acest sistem de asistenţă
există şi în alte state ale Uniunii Europene, cum ar fi Olanda, Franţa.
Consecinţe: Dacă această propune ar fi adoptată, ar trebui încheiat un protocol între
Ministerul Justiţiei şi Consiliul de Mediere (ca organism reprezentativ) care să reglementeze onorariile minimale şi maximale, în funcţie de obiectul cauzei, numărul părţilor (astfel cum există în cazul asistenţei judiciare prin apărător). De asemenea, Consiliul de Mediere trebuie să pună la punct lista cu mediatorii care sunt de acord să asigure acest tip de asistenţă, din cuprinsul căreia partea poate să îşi aleagă mediatorul.
O a doua propunere, se referă la caracterul obligatoriu al procedurii medierii în
anumite litigii. Astfel, în litigiile evaluabile sau neevaluabile în bani din domeniul comercial, în cazul conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării
unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor
contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive
cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici, ori
a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii
Europene in domeniul protecţiei consumatorilor, în materia litigiilor de
dreptul familiei care implică drepturile şi obligaţiile părinţilor faţă de copii
minori, în cauzele de malpraxis, în litigiile de muncă ce vizează concedierile, în litigiile civile a căror valoare este sub 10.000 lei s-ar impune parcurgerea obligatorie a procedurii medierii, caz în care s-ar modifica corespunzător art. 2 alin 2, art. 61 alin 1,art. 64 alin 1 din Legea nr. 192/2006, precum şi art. 720^1 Cod Procedură Civilă. Eventual, ar putea fi prevăzută o excepţie în situaţia în care parte în litigiu este o autoritate publică, în sensul că procedura medierii este facultativă, în cauzele de mai sus.
Justificare: Procedura medierii este o modalitate de înfăptuire a justiţiei, care implică cheltuieli totale mai scăzute atât pentru părţi, cât şi pentru stat, întrucât durata de soluţionare este mai mică. Aceste litigii au un profund caracter privat, astfel încât părţile, care îşi cunosc cel mai bine nevoile şi interesele, au posibilitatea de a-şi găsi soluţia cea mai potrivită, evitându-se astfel situaţia în care, deşi instanţa pronunţă o hotărâre, aceasta să nu satisfacă nevoile părţilor, întrucât judecătorului nu îi sunt prezentate toate elementele conflictului (fie datorita caracterului intim al acestora, fie din alte motive) pe de o parte, iar
pe de altă parte acesta nu poate decide decât în limitele riguroase ale legii, dintr-un număr limitat de soluţii. De asemenea, această procedură nu ar însemna o obstrucţionare a dreptului de acces la instanţă, deoarece, în situaţia unei înţelegeri parţiale sau a eşecului, partea interesată se poate adresa instanţei (în cazul medierii pre-judiciare) sau poate continua procesul (în cazul medierii realizate în cursul litigiului). Totodată, nici dreptul la asistenţă judiciară profesionistă nu este vătămat, întrucât partea poate fi însoţită la sesiunea
de mediere de orice persoană, inclusiv de un avocat, aspect recomandat atât de către
mediatori, cât şi de către instanţă, având în vedere că mediatorul nu poate oferi sfaturi juridice, precum şi faptul că înţelegerea părţilor trebuie să respecte dispoziţiile imperative ale legii. Este necesar a preciza că această procedură (inclusiv asistenţa din partea unui avocat) nu presupune cheltuieli exagerate, întrucât lucrurile trebuie privite în ansamblu. O procedură în faţa instanţei (fond, apel, recurs), în care eventual trebuie administrată şi proba cu expertiza, este cu mult mai costisitoare. În litigiile minore se ajunge la o situaţie absurdă, în care costul procesului (atât pentru parte, cât şi pentru stat) este cu mult mai mare decât cuantumul pretenţiilor şi miza litigiului.
Totodată, potrivit art. 20 din OUG nr. 51/2008, persoanei care a achitat onorariul de
mediator şi care îndeplineşte condiţiile pentru a primi asistenţă judiciară i se poate restitui, la cerere, această sumă, dacă a parcurs procedura anterior declanşării procesului sau până la prima zi de înfăţişare, acest beneficiu diminuând costul procedurii.
Ca exemple de sisteme de drept, în care procedura medierii este obligatorie, avem în
vedere Franţa şi Olanda (în materia dreptului familiei), Argentina, (în toate materiile), Marea Britanie (în mod indirect, existând reglementarea că persoana care refuză sa apeleze la mediere, în mod nerezonabil, la sfârşitul procesului, va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată făcute de stat).
Consecinţe: Introducerea caracterului obligatoriu al medierii trebuie corelată cu
modificarea art. 6 din OUG nr. 51/2008 privind acordarea ajutorul public judiciar şi sub forma onorariului mediatorului, întrucât în felul acesta se asigură accesul la această procedură.
O a treia propunere are în vedere completarea art. 59 din Legea nr. 192/2006, în
sensul inserării alineatului 2 care să prevadă că acordul de mediere autentificat de notar reprezintă titlu executoriu, iar, în situaţia neexecutării, partea interesată poate solicita încuviinţarea executării conform art. 373^1 Cod procedură Civilă şi poate urma procedura executării silite potrivit Codului de Procedură civilă. În paralele, ar fi oportun reglementarea unui onorariu notarial fix pentru autentificarea acordurilor neevaluabile în bani, iar în cazul celor evaluabile în bani a unui onorariu procentual fix. De asemenea, art. 59 ar trebui completat cu
alineatul 3 care să reglementeze procedura în situaţia sesizării instanţei cu
cererea de a se lua act de acordul de mediere extrajudiciar. Astfel, în
situaţia în care acordul se încheie înainte de declanşarea unui proces în
faţa instanţelor, partea interesată poate sesiza instanţa, ce ar fi
competentă să soluţioneze litigiul pe fond,şi care, în cadrul unei proceduri
necontencioase, în camera de consiliu, cu prezenţa obligatorie a tuturor
persoanelor părţi ale înţelegerii, va verifica legalitatea acordului, pe baza
actelor pe care se întemeiază (de ex. titlurile de proprietate, actele de stare civilă, certificatul de moştenitor etc.) şi va pronunţa o hotărâre de expedient. În cazul în care se respinge cererea de a se lua act de acord, instanţa se pronunţă prin hotărâre, ce poate fi atacată doar cu recurs.
Sub aspectul taxei judiciare de timbru, în legea nr. 146/1997, ar trebui introdus art. 8 ind. 3 care să prevadă o taxa fixă pentru soluţionarea cererilor de a se lua act de acordul de mediere încheiat înainte de declanşarea procesului.

Sursa

FORȚA GÂNDIRII POZITIVE!


Draga cititorule, a avea probleme, este o stare de fapt a lucrurilor! in lume se intampla lucruri care ies din sfera ta de control. Nu poti da timpul inapoi si nici nu poti schimba mentalitatea omenirii intr-o secunda, nici chiar in mai multe! A-ti nega problemele nu este o solutie, iar aici forta gandirii pozitive nu da rezultate. Este ca si cum ai merge cu masina si ai acoperi cu mana indicatorul care-ti arata ca nu mai ai combustibil. Poti continua sa negi si sa-l acoperi in continuare. Te poti preface ca nu-i adevarat! Unde crezi ca vei ajunge? Cel mai probabil nicaieri, in cel mai rau caz poti ramane intr-un camp fara combustibil si plin de nervi, moment in care aveai 100 de lucruri mai importante de facut!

Oare gandirea pozitiva ar umple rezervorul? Oare daca te-ai concentra asupra ceasului de la bord care-ti arata nivelul combustibilului, acesta ar incepe sa se ridice ca prin minune? Poti sa incerci odata. Sa nu fi surprins ca nu se va clinti deloc! Deci, cumva, gandirea pozitiva nu poate schimba lucrurile pur si simplu. Nimic surprinzator pana la urma!

Care mai este pana la urma rolul gandirii pozitive daca nu poate misca nimic din loc? Uneori a gandi intr-un anumit fel poate schimba lucrurile ca prin minune, insa de cele mai multe ori nu se intampla nimic!

Gandindu-ne la acul care ne indica combustibilul am enuntat mai sus doua variante! Unii dintre noi ar putea sa vizualizeze acul si sa constate ca este la minim! Nici nu neaga problema, nici nu incearca sa mute acul prin forta gandirii pozitive! Ajuns in acest punct, observi problema si nu o negi, dar nici nu te astepti ca lucrurile sa se intample!

Realist vorbind, abia aici intervine rolul gandirii pozitive, in sensul in care ai doua variante:

Varianta 1 – Te victimizezi si-ti plangi de mila ca se intampla asa ceva. Ramai blocat in aceasta situatie, tragi eventual pe dreapta si nu mai faci nimic. Povestesti altor oameni despre cele intamplate si astepti de la acestia intelegere. Alti bani disponibili momentan nu mai ai si incepi sa acuzi: guvernul ca are taxe prea mari la combustibil, compania petroliera, producatorul masinii, eventual oamenii implicati in drumul pe care tu trebuia sa-l faci, dar nu ai fi vrut, etc. Poti sa ramai in aceasta situatie mult timp si pe masura ce te gandesti mai mult gandurile si sentimentele tale sa ti se para tot mai justificate. Gandindu-ne la viata noastra unii oameni, urmare a unor situatii sau probleme, raman blocati in aceasta stare si se complac. Nu-ti vine sa crezi ca tocmai tie ti se intampla aceste lucruri! De buna voie si nesilite de nimeni multe persoane se ofera voluntare pentru a fi victime ale sistemului, ale celor din jur si asa mai departe! A fi victima poate fi uneori cel mai minunat lucru din lume, nu ai nicio responsabilitate, asupra a ceea ce a fost, asupra prezentului sau asupra a ceea ce o sa fie.

Varianta 2 – O altfel de gandire, o gandire pozitiva sanatoasa si constructiva. in primul rand, atunci cand se intampla ceva conteaza cum reactionezi. A ramane cu intrebarea ”de ce tocmai mie?” sau ”nu pot sa fac nimic!” sau ”sunt ghinionist!” nu conduce la nimic bun! Lucrurile de cele mai multe ori, nu ti se intampla tocmai tie, ele se intampla pur si simplu. Cand o sa accepti ca lucrurile, odata intamplate, trebuie acceptate pur si simplu, o sa faci un pas important in viata ta! Probleme au toti oamenii! Poate te gandesti ca a accepta lucrurile pur si simplu este cel mai absurd lucru posibil. Te afli in fata vietii tale, ai un trecut pe care nu-l poti schimba, ai un prezent la care inca poti sa alegi cum sa reactionezi si un viitor pe care poti sa-l conturezi. Aici intervine forta gandirii pozitive autentice si anume cum alegi tu sa reactionezi odata constientizata situatia. in aceasta situatie poti sa fii optimist, insa trebuie sa fii si realist in acelasi timp! Ce ar trebui sa faci practic:

1. Accepta ca lucrurile s-au intamplat.

2. Gandeste-te unde ai gresit/ daca ai gresit si ce poti face in viitor ca lucrurile sa nu se mai repete.

3. Spera ca lucrurile pot fi indreptate si gandeste-te ce ai putea face pentru a iesi din aceasta situatie.

Orice experienta, fie buna fie rea, ne ofera ocazia de a ne dezvolta. Uneori experientele bune nu ne invata nimic, ci mai degraba ne invata cele rele. Important este sa accepti si sa valorifici experienta indiferent care a fost aceasta si sa te orientezi catre solutii. Cu cat treci mai repede la actiune cu atat mai bine. Acum gandirea pozitiva isi va face simtita prezenta. Gandind pozitiv lucrurile nu se vor schimba pur si simplu, insa vei avea energia si curajul necesar pentru a face schimbarile care te pot conduce catre rezultatul dorit. De foarte multe ori numai o problema mare iti poate da curajul sa faci o schimbare pe care o amani de multa vreme. Numai gandind pozitiv poti trece la actiune! Gandirea pozitiva poate da rezultate pentru ca numai in acest mod poti vedea oportunitatile. Gandeste-te ca ai cazut intr-o apa adanca si ca ai si o greutate legata de picior. Plangandu-ti de mila vei sfarsi prin a te scufunda. Gandind pozitiv, iata ce ai putea face:

1. incearca sa te debarasezi de greutate (in speranta ca vei putea)!

2. incearca totusi sa inoti si sa ajungi la mal!

3. Esti optimist si privesti in jur, poate cineva te poate ajuta sau poate chiar in spatele tau este un colac de salvare.

Numai gandind ca lucrurile pot fi si altfel vei avea energia pentru a schimba lucrurile. De multe ori ne trezim cu probleme asemenea greutatii in apa. Facem o alegere negativa, aceea de a ne plange sau o alegere pozitiva, orientata catre viitor. Gandind pozitiv, putem avea viata pe care ne-o dorim, noi fiind cei care ne creionam viitorul. Gandindu-ne la greutate si la faptul ca suntem in apa si urmeaza sa ne scufundam oare cat sens ar mai avea intrebarile de genu: De ce mie? De ce acum? Cine este de vina? Nu va avea absolut nici un sens, afara de acela in care ne-am fi propus cumva sa ne scufundam.

Prin urmare, atunci cand avem o problema, trebuie sa facem a doua alegere si anume de a accepta rapid situatia si a trece la actiune. Orice experienta este buna daca putem invata ceva din ea. Nu trebuie sa taram dupa noi, nici in prezent, nici in viitor experintele neplacute, trebuie sa luam cu noi doar invatamintele! in acest fel iti dai o sansa sa fii fericit, indiferent ce inseamna fericirea pentru tine. De exemplu, daca iti cauti un loc de munca si te vei rezuma la a te plange si la faptul ca nu esti apreciat, esti pe un drum pierzator. Pozitiv inseamna sa vezi ce poti schimba la tine astfel incat sa-ti cresti sansele, sa fii constient de calitatile tale, sa le pui in valoare si sa continui. Se spune ca Edison a facut 10 000 de incercari pana a descoperit un bec functional. Noi suntem mai comozi, reununtam dupa prima sau a doua incercare si apoi ne miram de ce nu am realizat nimic. Gandire pozitiva fara perseverenta de multe ori nu va insemna nimic.

Trebuie sa avem puterea de a infrunta realitatea, sa fim pozitivi si sa perseveram. Cand ceva nu functioneaza trebuie sa incercam altceva. Numai un om bolnav se poate astepta ca nefacand nimic sa i se intample ceva bu.! Exista o sansa, una mica insa. Realitatea ne demonstreaza ca fiind optimisti si perseverenti trebuie sa reusim. Uneori poate va trebui sa revizuim, pentru ca perseverenta singura nu da rezultate, trebuie sa reverificam permanent daca am apucat-o in directia buna sau nu! Perseverenta si optimism pot insemna uneori nu a continua ci… a o lua de la capat.

In final, fiecare poate alege daca acopera acul ce indica nivelul de combustibil sau alege sa astepte ca rezervorul sa se umple singur prin gandire pozitiva. La fel, fiecare om poate sa aleaga daca sa se planga ca rezervorul este gol sau poate sa aleaga sa fie optimist si sa caute cai de a reumple rezervorul. Viata noastra este o succesiune de alegeri, la fel cum ai ales sa citesti si acest articol. Unii oameni au ales poate sa renunte dupa primele randuri. Altii au ales sa-l termine, iar acum vei alege sau nu sa integrezi in viata ta aceste principii! Și atunci cand nu faci nicio alegere, alegi de fapt sa nu alegi! Esti responsabil de reactia ta!

Fiecare om este ceea ce este datorita alegerilor pe care le face!

Mult succes!

Cu energie pozitiva,

Marian Rujoiu, Manager Trainer Extreme Training, the way to excellence

Sursa:

joi, 5 mai 2011

MEDIEREA, REMEDIU SOCIAL!

Proiectul MEDIEREA - REMEDIU SOCIAL a fost desfăşurat de Asociaţia Centrul de Mediere Craiova şi materialele au fost comunicate de doamna jud. dr. Denis Gabriela Ghervase, preşedinte Judecătoria Craiova, manager de proiect şi domnul Constantin Adi Gavrilă, director general Centrul de Mediere Craiova în cadrul Conferinţei "Medierea în societatea românească de azi" organizate la Braşov de Filiala Braşov a UNMR în ziua de vineri, 29 aprilie 2011!

miercuri, 4 mai 2011

MEDIEREA ESTE JUSTIŢIE!


Secretarul de stat în Ministerul Justiţiei, Lidia Barac, a participat vineri, 29 aprilie 2011, la Conferinţa „Medierea în societatea românească de azi”, organizată de Uniunea Naţională a Mediatorilor din România, filiala Braşov.

Intervenţia secretarului de stat la deschiderea lucrărilor Conferinţei s-a axat pe evocarea poziţiei Ministerului Justiţiei faţă de instituţia medierii, rolului acesteia în societatea românească, context în care au fost prezentate preocupările de ordin legislativ ale ministerului. pentru consolidarea instituţiei medierii, precum şi eforturile depuse pentru asigurarea unui dialog cu mediatorii din diverse ţări cu expertiză mai bogată în acest domeniu. În acest cadru a fost menţionat proiectul „Promovarea medierii în cauzele transfrontaliere în materie civilă”, coordonat de Ministerul Justiţiei şi implementat în parteneriat cu Consiliul de Mediere – România, Asociaţia Europeană a Judecătorilor care Sprijină Medierea – GEMME, Ministerul Justiţiei din Olanda, Ministerul Justiţiei din Bulgaria, Ministerul Justiţiei din Republica Moldova şi Organizaţia non-guvernamentală MIKK, Germania.

În cadrul Conferinţei, reprezentanţii profesiei au apreciat poziţia Ministerului Justiţiei faţă de rolul mediatorului în spaţiul juridic românesc, asociind contribuţiile instituţionale celor personale, aduse de ministrul Justiţiei şi secretarii de stat, concluzionându-se că Ministerul Justiţiei reprezintă unul dintre susţinătorii tradiţionali ai promovării modalităţilor alternative de soluţionare a litigiilor.

“Medierea este Justiţie! Căci acordul de mediere se inserează în ţesutul social asemenea actului de justiţie reprezentat de o hotărâre judecătorească. Soluţia obţinută în procedura medierii modelează comportamentele personale şi sociale, întrucât este una asumată de părţile care decid în propriul conflict. Soluţia judiciară propriu-zisă nu este întotdeauna asumată psihologic de toate părţile atrase în conflictul judiciar! Iată că avantajele medierii se remarcă într-un firesc de necontestat”, a subliniat Secretarul de Stat, Lidia Barac.